Echipamentul bun nu te face invincibil, dar face diferența la o cădere. Mai jos e ce îți trebuie, pe rând, și ce scrie pe eticheta unui produs bun.
E singura piesă fără de care nu pleci. Caută eticheta de omologare ECE 22.06 (sau 22.05 la căștile mai vechi). Casca trebuie să stea fix pe cap: dacă o miști cu mâna și se mișcă pielea frunții odată cu ea, e mărimea bună.
După o lovitură puternică sau o cădere, casca se schimbă, chiar dacă pe dinafară arată bine. Integrala protejează cel mai bine; casca deschisă nu îți apără bărbia.
Hainele moto se omologhează după standardul EN 17092, cu clase de la C la AAA (AAA e cea mai rezistentă). Eticheta e cusută în interior.
Protecțiile din coate, umeri și genunchi sunt după EN 1621-1, iar cea de spate după EN 1621-2. Nivelul 2 protejează mai bine decât nivelul 1. Multe geci vin fără protecție de spate: merită cumpărată separat.
La o cădere, primele ating asfaltul mâinile. Alege mănuși moto omologate după EN 13594, cu protecție la încheieturi și la palmă. Vara iei mănuși perforate, nu renunți la ele.
Cizmele moto, omologate după EN 13634, îți protejează gleznele și nu se rup la frecare. Adidașii și bocancii obișnuiți nu țin glezna la o cădere.
Cele mai multe accidente vin de la șoferi care nu te-au văzut. O vestă reflectorizantă, benzile reflectorizante de pe geacă și o cască de culoare deschisă te ajută, mai ales seara și pe ploaie.
Standardele de mai sus sunt cele europene folosite în România. Uită-te după ele pe eticheta produsului, nu doar în descrierea din magazin.
Alte ghiduri: Prima tură în grup · Semnele de mână · Verificarea motocicletei